joi, 15 iulie 2010

Viata pe un peron - Octavian Paler (III)

Decalog:
  1. Sa astepti oricat.
  2. Sa astepti orice.
  3. Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
  4. Sa nu numeri zilele.
  5. Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
  6. Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
  7. Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
  8. Daca gandul asta te ajuta, nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
  9. Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
  10. Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota.

Viata pe un peron - Octavian Paler (II)

"... nu mergem inainte din dragoste de viata, ci pentru ca n-avem de ales."

***

"Pustiul nu-l poate intelege decat cine l-a trait."

***

"...uneori a astepta poate fi, la urma urmei, un mod de a pleca si de a sosi. Cata vreme astepti, totdeauna mai exista un tren care va veni sau va pleca. Chiar daca nu stii cat trebuie sa astepti. Peroanele sunt cu totul pustii numai cand le pustiim noi insine..."

***

"Stiti dupa ce se recunoaste un cabotin, domnilor? El nu e in stare sa fie la inaltimea tragediei pe care o traieste si de aceea simte nevoie s-o ia in deradere in fata spectatorilor."

***

"Cine s-a ridicat impotriva tacerii a riscat totdeauna sa se faca tacere in jurul lui. Oamenii iti iarta multe, dar nu-ti iarta cand le arati cu degetul lasitatea. Ei vor sa para nobili, chiar cand nu fac nimic pentru asta sau mai ales cand nu fac nimic."

din Viata pe un peron - de Octavian Paler

"Acolo, [...] am zarit doi serpi incolaciti. Poate faceau dragoste... Sau poate se luptau. Deodata am vazut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insula si chiar peste serpii incolaciti. Era un vultur care a inhatat unul din serpi si s-a ridicat cu el in vazduh. ...

Asadar, vulturul le-a intrerupt serpilor dragostea sau lupta. Eu i-am vazut inlantuiti, nu ma pricep sa spun ce anume a fost. Dar, poate ca intre dragoste si lupta nu e nici o deosebire. Dragostea e o lupta intre doua suflete si intre doua trupuri in care uneori nu e nici un invingator, alteori nu e nici un invins. Si, oricum, pentru unul din serpi nu mai avea importanta diferenta dintre dragoste si lupta. Pentru el totul se sfarsise. Nu va mai face nici dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea pune punct si iubirilor si luptelor. Fiecare ramane atunci cu cat a iubit si cu cat a luptat. Mai are timp, poate, doar sa regrete ca n-a iubit si n-a luptat destul sau ca a trait ca un sarpe singur, care nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte."

vineri, 9 iulie 2010

Citate care-mi plac foarte tare


"Pielea ta ma va cere pe mine."

***

Senzatie

Exista un arbore
sub care ne-am intalnit nu de mult
necrezandu-ne ochilor ca suntem alaturi.
De-atunci il caut in fiecare seara la sapte...
Il creez
ca sa nu fiu prea singur,
mi-l inchipui
ca sa nu fiu prea trist.
Stau sub el
si privesc ganditor
la propriul trecut.
Curge din crengile lui o galbena toamna
si eu stiu ca esti undeva pe aproape
si te mangai gandind
ca exista totusi un arbore
care ne-a vazut impreuna.

***

PARABOLA

Prinde-te de imaginea sufletului meu
si stai asa, agatat,
pana cand
ceva din mine
-ceva frumos-
te va face sa tresari
si atunci
ori vei cadea,
ori vei urca mai sus.

*** JUDECATA

Pentru ca tin in gazda marea
Si colectionez roua,
Pentru ca obisnuiesc dimineata
Sa sterg de vise, cu zdrentele cerului,
Stele ce duc pe piept arhipelagurile noptii,
Interesandu-ma de dragostea dintre perete si iedera,
Pentru ca in deceniile plictisitoare ale dupa-amiezii
Scriu versuri ce rimeaza cu ele insele...

Onorata instanta,
Copacii m-arata cu degetul...

***

joi, 8 iulie 2010

Se spune sa nu te bucuri de raul altuia


... dar fiecare are micile lui bucurii :d


Azi imi permit sa sarbatoresc caderea celei mai periculoase si mai nemernice fiinte pe care am intalnit-o vreodata. Imi pare rau ca am cunoscut-o, evident, dar mi-a prins bine sa aflu pana unde poate merge scarbosenia umana.

Mai precis, mi-a fost dat sa lucrez in aceeasi firma cu un amestec de personaj din Caragiale cu Richelieu, cu Baba Cloanta, cel mai lingau, pupincurist si periculos tip uman care se poate imagina. Am rezistat timp de un an si jumatate in acea firma, record pe langa ceilalti colegi a caror perioada de lucru era de la cateva zile la cateva luni maxim, in functie de interesele babei.

Nu vreau sa-mi aduc aminte acum de acea perioada, vreau doar sa impartasesc cu fostii colegi bucuria ca, in sfarsit, si-a luat-o asa cum merita. Sper ca nu se va mai ridica niciodata, pentru ca in sfarsit s-a facut dreptate.


Dragalaso, retrage-te dintre oameni, suge o sticla de whisky pe zi, ca tot esti obisnuita si lasa-i si pe ceilalti sa traiasca!

As putea sa scriu o zi intreaga, dar deja ti-am acordat prea multa atentie. Dispari.


miercuri, 7 iulie 2010

Dealurile multicolore din Yunnan

-articol de Adrian Nicolae

In sudul Chinei, in provincia Yunnan, la granita acestei tari cu Vietnamul, se afla un loc cum putini si-ar putea imagina ca exista. Pare rupt din povesti sau, mai degraba, din panzele unui pictor indragostit de prea multe culori, un fenomen unic pe Terra de care localnicii si oficialii de la Beijing nici nu par sa fie constienti, dovada fiind faptul ca zona nu a fost inclusa in circuitele turistice iar oamenii isi duc viata linistita la fel ca acum cel putin un secol....

In provincia Yunnan, mai precis la sud-vest de Kunming, capitala acesteia, dealurile, a caror altitudine nu depaseste 800 de metri, sunt complet acoperite de culori vii, intr-un melanj incredibil, capabil sa iti taie rasuflarea. Motivul acestui fenomen il reprezinta concentratia mare de minereuri feroase care, datorita unei lungi perioade de oxidare, au dat reliefului o neobisnuita culoare rosie. Peste toate se adauga sutele de culturi diferite ale taranilor chinezi, practic nicio parcela nu este lasata la voia intamplarii, culorile acestora intregind un peisaj care i-ar fi lasat muti pana si pe pictorii suprarealisti...






Locul pare, in acelasi timp, desprins din povestile lui Tolkkien. Una dintre cele mai frumoase si mai indragite imagini este aceea in care taranii chinezi pleaca in zorii zilei, in carute trase de magari, catre parcelele pe care fiecare a cultivat altceva, in functie de preferinta fiecaruia... Suna banal atunci cand spui ca un deal este acoperit de culturi de cartofi, de rapita, de porumb, orz sau legume. Dar atunci cand privesti totul ca un intreg, imaginea se aseamana cu un vis dintre cele mai frumoase..





Obisnuiti de secole cu aceasta panorama, localnicii spun totusi ca momentul cel mai frumos al zilei il reprezinta apusul. Atunci, norii sangerii arunca asupra dealurilor o lumina care transforma totul. Doar atunci, spun ei, se poate observa adevarata frumusete a locurilor.

Tot in aceasta zona veti intalni si un obicei ciudat, acela de a inhama la carute animale din specii diferite. Desi preferati sunt magarii, nu de putine ori veti vedea tragand la acelasi jug un cal si un magar, un cal si o vita sau un magar alaturi de un taur. Motivul? Il spun aceeasi tarani chinezi. Fiind din specii diferite, animalele au temperamente diferite, astfel ca, atunci cand un animal devine indaratnic, celalalt ii impune ritmul sau, iar metoda functioneaza de fiecare data....







luni, 5 iulie 2010

Cantabria, Spania

... Si aici o sa ajung, chiar daca numai in vis...