vineri, 30 iulie 2010

Frumoase

"Plansul vrand sa-l ascund, rad in hohot." - Langston Hughes

***

"Cuvintele noastre-s morminte, nu crezi?
Morminte-n care timpul si-a-nchis suferintele
in fata acelor frumuseti ce calea-i atin
ranindu-l cu-amarul lor farmec.
Sub boltile-acestea, sub sfintele,
e bine, tu stii, sa vorbim mai putin
si mai rar. Sa nu ne jucam cu mormintele."
                                                  DOMNITELE - Lucian Blaga

***

"S-ar spune ca lacasul imi este
intr-un sat cu stresini de paie,
cu nume de veche poveste.
Dar nu locuiesc
la sat si-n nici o odaie.
Locuiesc intr-un cantec de pasare."
                                                 LACAS - Lucian Blaga
***

"Eu
nu ma caiesc
c-am adunat in suflet si noroi--
dar ma gandesc la tine.
Cu gheare de lumina
o dimineata-ti va ucide-odata visul,
ca sufletul mi-asa curat,
cum gandul tau il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plange mult atunci ori vei ierta?
Vei plange mult ori vei zambi
de razele acelei dimineti
in care eu ti-oi zice fara umbra de cainta:
Nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?"
                                                   VEI PLANGE MULT ORI VEI ZAMBI -  Lucian Blaga

luni, 26 iulie 2010

Cat pierdem fara sa ne dam seama...

Astazi am primit mailul acesta si vreau sa spun povestea mai departe:

PERCEPTIE



Statia metro L'ENFANT PLAZA din Washington, DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007.

Un om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde, apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.
4 minute mai tarziu: Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.
6 minute: Un tanar se rezeama de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.
10 minute: Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului, dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist, dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el intorcand capul din cand in cand.
Lucrul asta se repeta cu mai multi copii, iar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.
45 minute: Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.
Omul a colectat in total $32.
Dupa o ora: El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...

Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston.
Valoarea medie a biletelor: $100.

Povestea este adevarata. Concertul din statia de metrou a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.
Problemele care s-au pus:
*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, suntem in stare sa percepem frumusetea?
*Ne oprim s-o admiram?
*Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?

O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta: Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata, oare de cat de multe alte lucruri minunate ne lipsim in existenta noastra?

duminică, 25 iulie 2010

Ultima zi

ULTIMA ZI

-Adrian Paunescu

Ce a fost a fost,
Ce va fi va fi,
Uite c-a venit
Ultima zi.

Daca vei voi,
Cea din urma zi
S-o traim macar pe ea frumos,
Sa plecam in munti,
Unde nu sunt punti,
Unde merg si vulturii pe jos.

Sa dormim putin,
S-avem niste vin
Cu anestezii de Cabernet,
Eu sa te ascult
Si tu sa taci mult,
Sa ne depanam viata-ncet.

Dup-atata timp
Nu pot sa ma schimb,
Totusi trebuia sa ma cunosti
Si la cap de zi
Pentru a sfarsi
Plangem amandoi ca niste prosti.

Poate ca-s naiv
Dar te mai cultiv
In antichitati de sentiment.
Piesa noastra-n doi
Va avea apoi
Un tarziu, zadarnic happy-end.

Eram numai doi,
Zilnic numai doi
Drum nici inainte, nici-napoi
Cum s-a intamplat
De s-a adunat
Si e toata lumea intre noi.

Rani atatea am
Ca un cal in ham
Care trage greu un car de spini
Si-am sa ies in targ
Si-am sa-mi vand cu sarg
Toate ranile la cabotini.

Ne mintim mereu
Unul, tu sau eu,
Are-n mana ultimul atu.
Trec la suferinzi,
Murmur in oglinzi
La adio, la adio tu.

Nu se mai aud
Pasari de la sud,
Un curent polar le strabatu.
Ca intr-un trist halou
Iti rostesc din nou
La adio, la adio tu.

http://www.trilulilu.ro/dornaimobiliare/cc70526c41965e
Piesa este frumoasa, inregistrarea nu foarte reusita.

miercuri, 21 iulie 2010

Zaharia Stancu


PLECARE

-Zaharia Stancu

Pleci cu tamplele mele, cu unghiile,
Cu umerii, cu genunchii mei pleci.
Peste trup mi-ai trecut odata cu dintii
Acum nici cu talpile nu mai treci.

Pleci cu coapsele mele, cu gleznele, cu sangele meu,
Cu maduva oaselor, pe totdeauna.
Altadata ma imbatam cu vinul soarelui,
Acum numai cu umbrele, cu luna.


***

LANGA ZORILE ULTIME

-Zaharia Stancu

Tremuram amandoi; ne apasa
Tamplele, inima, o pulbere deasa,
Ne apasa, ne gatuie, ne sugruma,
Si-o ciutura in noi se apleaca,
Ne aduna, ne seaca,
O neagra pulbere ne sugruma.

Tremuram, tremuram amandoi
Singuri pe-ntregul pamant.
Ca doua salcii in vant
Tremuram, tremuram amandoi.

Amandoi tremuram si nu stim
Ce ne-a aprins, ce ne ingheata,
Cine ne-nvaluie-n panze de ceata,
Cine ne-a purtat luntrea prin soare,
Tremuram, tremuram si nu stim
Daca maine-o sa fim
Flacari inalte, falfaitoare
Sau numai sticloase naluci.

Tremuram amandoi inclestati,
Palizi, nauci,
Tremuram amandoi asudati.

Dac-am putea sa ne-ascundem in luna
Ca intr-o adanca vagauna,
Sa ne-ascundem in luna
Cu samburul vietii in noi...
Tremuram amandoi,
Amandoi tremuram si nu stim
De ce inghetam si ne zgribulim.

Poate luceafarul ne pandeste
Cu spada lui taioasa, hoteste.
Zorile ultime, zorile noi
Isi zornaie zalele reci langa noi,
Le zornaie sa le-mbracam.

Amandoi tremura, tremuram,
Stravezii, asudati,
Ametiti, stravezii, inclestati.

sâmbătă, 17 iulie 2010

Iti aduci aminte plaja?


-Ana Blandiana

Iti aduci aminte plaja

Acoperita cu cioburi amare
Pe care

Nu puteam merge desculti?
Felul in care

Te uitai la mare

Si spuneai ca m-asculti?

Iti amintesti

Pescarusii isterici

Rotindu-se-n dangatul

Clopotelor unor nevazute biserici

Cu hramuri de pesti,

Felul in care

Te indepartai alergand

Inspre mare
Si-mi strigai ca ai nevoie

De departare

Ca sa ma privesti?

Ninsoarea

Se stingea

Amestecata cu pasari

In apa,

Cu o aproape bucuroasa disperare

Priveam

Urmele talpilor tale pe mare

Si marea
Se-nchidea ca o pleoapa

Peste ochiul in care-asteptam.