joi, 15 iulie 2010

Viata pe un peron - Octavian Paler (II)

"... nu mergem inainte din dragoste de viata, ci pentru ca n-avem de ales."

***

"Pustiul nu-l poate intelege decat cine l-a trait."

***

"...uneori a astepta poate fi, la urma urmei, un mod de a pleca si de a sosi. Cata vreme astepti, totdeauna mai exista un tren care va veni sau va pleca. Chiar daca nu stii cat trebuie sa astepti. Peroanele sunt cu totul pustii numai cand le pustiim noi insine..."

***

"Stiti dupa ce se recunoaste un cabotin, domnilor? El nu e in stare sa fie la inaltimea tragediei pe care o traieste si de aceea simte nevoie s-o ia in deradere in fata spectatorilor."

***

"Cine s-a ridicat impotriva tacerii a riscat totdeauna sa se faca tacere in jurul lui. Oamenii iti iarta multe, dar nu-ti iarta cand le arati cu degetul lasitatea. Ei vor sa para nobili, chiar cand nu fac nimic pentru asta sau mai ales cand nu fac nimic."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu